- Nu stiu cum sa incep.M-am inchis in mine si nu te-am lasat sa ma cunosti mai bine.Tacerea din privirea mea ascundea ceva...in acea noapte.Te intreb doar atat: te mai intalnesti cu acea EA ? O mai iubesti ?
- Nu stiu de cine vorbesti. Ma intalnesc zilnic cu multa lume.
- Ti-am vazut privirea si stiu ca eu nici daca am sa mai ma nasc inca odata, tot nu ai sa poti sa ma privesti asa. Te cunosc deja.
- Cum te privesc?
- Ma privesti ca un barbat. Ma privesti ca un om care isi doreste sa ma atinga, sa ma sarute, sa ma dezmierde, sa faca dragoste cu mine ore in sir, insa iti lipseste acea pasiune din privire. Nu esti las si nici nu cred ca poti sa te minti singur. Cand ai sa recunosti ca iti este dor de ea? Cand ai sa recunosti ca uneori te trezesti noaptea de langa mine si te ridici pe marginea patului si ma privesti, insa tot la ea te gandesti? Crezi ca eu nu stiu? O stiu insa nu am ce sa fac. Stiu ca incerci sa imi ascunzi asta, dar nu e bine pentru tine. Mai stiu ca nu sunt marea ta iubire, insa am sa fiu mereu aici. Am sa te tin strans in brate pentru ca stiu ca nu e vina ta. Ai incercat, ai luptat, ai schimbat lucruri pe care alt barbat nu le-ar fi schimbat. De asta te apreciez atat de mult. Pentru ca nu renunti la ce iubesti, insa uneori pierzi. Si orice ai face ea tot nu o sa fie a ta! Orice ai face durerea nu o sa dispara. Pur si simplu o sa fie inlocuita cu tigara de dupa…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu