El era prea matur.
Pastra totusi o forma de inocenta cu care copil fiind, se juca.
Cu tot ceea ce`i trecea prin maini sau minte.
Se juca chiar si cu inimile celorlalti.
Pentru ca el insusi nu era sigur ca o mai avea. Intreaga.
Molii, nu fluturi. I`au invadat stomacul pentru ca mai apoi sa`i cucereasca inima.
Ea era prea copila.
Se iubeau cu dragoste.
Cu toate neindeajunsurile de a fi jumatatea celuilalt.
Inocenta ei deborda prin naturalete.
Misterioasa.
Decat ar fi facut`o printr`o maturitate improvizata.
Dar se iubeau...
* Un EL fara nume *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu