Ea. Se imprietenise cu lumina. Lunii.
Iar el cu razele Soarelui.
Se jucau de`a umbrele pe unul dintre cei doi pereti prea albi si goi ai camerei lui.
Goliciunea ei nu tinea de modul in care se imbraca.
Ci de modul in care el o privea.
Ea isi invinse una dintre cele cateva fobii.
Nuantele de griuri nu`i mai pareau straine.
Era toata un zambet. In obraji. J
El ii dadea un sens la tot nimicul ei.
Drept urmare, ea invatase sa viseze in culori.
Cu ochii deschisi.
Vietile lor capatasera o forma si o culoare.
Ea le avea pe ale lui, el pe ale ei.
*Un EL fara nume*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu