Am fost şi voi fi mereu o visătoare.
O naivă. Deşi ştiu sigur că viaţa mă va dezamăgi.
Sau mult şi intens. Nu-mi plac finalurile.
Vreau să fac propriile mele greşeli şi să învăţ din ele.
Vreau să nu fiu singură. Să fie cineva acolo.
Nu ştiu, da' chiar am nevoie de asta.
Vreau să am încredere în mine chiar şi când nu reuşesc.
Vreau să greşesc pentru că nu vreau să fiu perfectă.
Perfecţiunea e monotonă, banală şi .. imperfectă.
Nu, nu încerca să îi mulţumeşti pe alţii.
Încearcă să te mulţumeşti pe tine.
Sufletul tău e fericit? Nu ştii? Întreabă-l.
Ai grijă de el. Ştii că şi el va avea grijă de tine. >:D<
Probabil eu l-am neglijat. De-aia face ce vrea el. :-j
Sau probabil e doar încăpăţânat şi egoist.
Într-o bună zi am să-l învăţ minte. Ce ştie el?
Nu vreau să cresc. Vreau să fiu mereu copil.
Deoarece copii sunt fericiţi. Şi fericirea e molipsitoare.
Vreau să învăţ să învăţ. Totul.
Vreau să trăiesc. Da' ce păcat că tot ce e frumos trece mult prea repede.
Mă rog, asta e.
O altă învălmăşeală de gânduri, cuvinte şi fraze.
Oare când o să mă maturizeeeez? :))
Şi poate că nu m-am schimbat aşa cum credeam.
Poate doar am uitat....
Nu mai e la fel.
Eu nu mai sunt la fel.
Nu m-am gândit niciodată că o să mă schimb în felul acesta.
Defapt, nu m-am gândit niciodată la ce se va întâmpla.
Acum, nu ştiu ce să fac. Cum, ce şi de ce. Nu ştiu.
Dar un lucru cred că ştiu. Nu va mai fi la fel.
Tu poate că eşti aceeaşi, esti dispusă să accepţi totul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi să-ţi continui drumul.
Ştiu că vrei sa fim din nou aşa.
Poate că vreau şi eu. Dar eu m-am schimbat.
Nu am vrut eu. Nimeni nu a vrut.
Şi uneori mă mir şi eu cât de repede m-am schimbat, cât de repede m-am dezobişnuit.
Cât de repede a trecut totul.
Şi acum ce a mai ramas?
Un gol.
Ştiu că lipseşte ceva. Şi nu, nu încerca să compensezi nimic.
Aşa a fost să fie. Sau poate a fost vina mea.
Nu ştiu.
* Un EL fara nume *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu