Patruzeci si ceva de pasi timizi si buimaci conturau,
dupa aceaa, zig-zag-uri de`a lungul unui culuar.
Al centrului vechi ce`l traversau.
Catre oriunde.
Si el o surprindea. Placut.
N`ar fi ezitat sa`i dea viata visurilor.
Ori de cate ori ar fi aflat de unul.
Iar ea ramanea tacuta.
Emotionata, ii multumea de fiecare data printr`o privire plina de cateva intelesuri.
Dar el le deslusea mereu .
Clipeau deodata.
Asemenea batailor de inimi.
De parca ar fi indragostiti ca prima data.
Si totusi ea era. El nu. K
Dar asta nu putea sa ii desparta.
Tot ea ii amintea ca gandurile ei faceau ocolul lumii.
Dar asta in trecut`.
Acum calatoreste in jurul altor lumi.
Imaginate si apoi create. Chiar de el.
*Un EL fara nume*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu