Pentru mine, oamenii sunt precum cartile: le-am incadrat in niste tipologii care imi determina asteptarile.

Exista carti care ne plac si pe care le recitim din cand in cand, redescoperind tot ce au ele de oferit.

Avem si o carte preferata, citita de asa multe ori incat i-am invatat citatele pe de rost. E drept, nu ne place ca i s-au cam uzat marginile paginilor, dar o pastram cu grija, pe un raft, la indemana.

Ne-au ramas in minte si citate foarte neplacute, din carti cu imagini socante, pe care le-am citit o data si ne-a fost de ajuns.

Exista si cateva carti pe care nu le-am terminat niciodata. Ori nu ne-am intalnit in contextul potrivit, ori ne-au plictisit, ori erau prea dificile, asa ca am renuntat. Si nici ca am mai incercat sa le deschidem de atunci.

Sunt unele fata de care nu aveam asteptari prea mari, din ce aflasem pana atunci despre ele, dar ne-au uimit cu povestea lor si felul in care sunt construite. Le-am citit, le-am privit dintr-un alt unghi, si am descoperit frumusetea in locuri in care nu ne-am fi asteptat.

Sunt carti pe care trebuie sa le citim, desi nu vrem. Din fericire, unele se dovedesc a fi surprize placute.

Sunt carti scrise de autori contemporani, catre care ne indreptam cu teama: daca nu sunt pe gustul nostru si ne dam seama ca am investit timp, energie si pasiune in ceva ce nu ne-a placut deloc? Ar fi ca si cand ne-am sacrifica o perioada din viata degeaba.

Sunt carti care copiaza si se folosesc de tot ce e la moda, precum adolescentii. Gloria lor dureaza doar un moment, pana cand urmatorul trend superficial apare sa le ia locul.

De unele iti amintesti cu drag si cu placere, rememorezi capitolele preferate si momentele comice, riscante sau chiar dramatice pe care le-ati trait impreuna, la lumina lampii.

Sunt carti faimoase, pline de premii, pe care da bine sa le ai in biblioteca.

Sunt unele carti pe care ai amanat mereu sa le citesti si nici pana in ziua de azi nu le-ai deschis. Stii ca a trecut momentul lor si au ramas pe un raft, asteptand o zi ploioasa, in care tu n-ai altceva mai bun de facut decat sa umpli golurile lasate pe parcurs.

Si, bineinteles, exista cartea aceea, despre care ai auzit ca deschide o lume cu totul noua, dar pe care o cauti ani la rand si nu o gasesti: nici la librarii, nici in anticariate si nici pe la prieteni. Toata lumea o lauda si ai impresia ca e tot ce ti-ai fi dorit de la o poveste, doar-doar sa o gasesti si sa fie a ta.

   

E bine cand poti scoate o persoana din sfera cunoscutului,in cea a necunoscutului,a intunericului total.Acele persoane sunt ca si cartile care te-au impresionat candva,ti-au placut,dar cu timpul nu ti-ai mai amintit nici numele autorului.

Cu toate acestea,exista si carti pe care nu le uiti niciodata,le ai intiparite in minte mereu.Chiar daca apar alte carti noi cele vechi sunt vii in memoria ta.Sunt carti pe care le recitesti si incepi sa intri din nou in lumea aceea magica care te-a captivat mai demult.Alte carti le abandonezi rapid pentru ca nu iti starnesc interesul,te plictisesc.Totusi unele iti trezesc curiozitatea pe parcurs.

Exista carti pe care esti obligata sa le citesti.

Cartile sunt ca oamenii.

Pe multe le intalnesti la tot pasul, dar nu-ti produc nici o impresie: le uiti imediat.

Cu unele te intalnesti de nevoie.

Altele iti atrag atentia, dar dupa ce le rasfoiesti nu ti se mai par la fel de interesante si le asezi inapoi pe raft.

Sunt carti care nu te incanta, dar le citesti in speranta ca pana la final ceva o sa se schimbe.

Sunt altele pe care iti amintesti ca le-ai iubit, dar acum nu-ti mai spun nimic, si cateva care pur si simplu n-au vrut sa te iubeasca.

Dar sunt si carti de care ramai cumva indrgostit: crezi ca le-ai uitat si totusi le duci atat de tare dorul…

Sau cartile carora le-ai presimtit miracolul, fara sa le fi cunoscut vreodata.

Carti gata sa te iubeasca, adunate pentru tine in colectii..

Citeste-le pe toate.. bune, rele, plictisitoare, amuzante, interesante, captivante, banale, clasice.. altfel cum o sa-ti dai seama care e cartea sufletului tau?