Și spuneai că n-ai regrete..că nu își au niciun rost.. Și din nou te mințeai.. Chiar nu ai niciun regret?
Îți aprinzi o țigară și privești cum arde, privești cum se împrăștie fumul în aer. Așa ai crezut, că nu ai regrete. Dar parcă, privind cum încet încet țigara se micșorează, fumul dispare iar la final rămâne doar scrum, îți dai seama de ceva. N-ai apucat să tragi suficient, așa că s-a stins. N-ai apucat să faci ce trebuia, așa că ai pierdut. Ai lăsat totul în voia sorții. N-ai fost atentă când ai greșit, când ai plecat, când ai uitat. Abia acum simți că lipsește ceva. Dar nu știi ce. Paharele se golesc, țigările se sting. Atât ți-a rămas. De ce? Nici tu nu știi.
Ai vrea să te întorci, poate cu un an în urmă, poate cu mai puțin, poate ..nici nu știi când ai vrea să te întorci. Dar știi un lucru. Vrei să iei totul de la capăt, sau nu, să lași totul în urmă, să închizi pentru totdeauna capitolul ăsta, capitolul în care fața cea bleagă pierde tot ce avea.. și..să începi un altul, un capitol în care aceeași fața găsește puterea de a-și reconstrui lumea, de a pune cărămidă peste cărămidă și de a-și forma propriul castel, plin de vise împlinite, plin de persoane dragi și răsunând a veselie. Și vrei să închizi cu un lacăt imens cufărul cu frică, tristețe, dezamăgire, ură. Să-l închizi bine, așa încât niciodată să nu se mai deschidă. Acum vor există doar zâmbete, curaj, iubire. Și ai găsit un lucru pe care vrei să-l păstrezi. Era micuț, ascuns în fum, departe de tot. Poftă de viață. Abia acum observi, e un diamant prețios care strălucește, și cu cât zâmbești mai mult, cu atât prinde culori cât mai vii, mai intense, și parcă, dintr-un lucru atât de micuț, acum strălucirea lui a umplut toată încăperea. Abia acum că ai închis cufărul îți dai seama de ce nu ai văzut diamantul până acum. Nici nu puteai. Era înconjurat de mult prea multe lucruri urâte.
Îți aprinzi o țigară și privești cum arde, privești cum se împrăștie fumul în aer. Așa ai crezut, că nu ai regrete. Dar parcă, privind cum încet încet țigara se micșorează, fumul dispare iar la final rămâne doar scrum, îți dai seama de ceva. N-ai apucat să tragi suficient, așa că s-a stins. N-ai apucat să faci ce trebuia, așa că ai pierdut. Ai lăsat totul în voia sorții. N-ai fost atentă când ai greșit, când ai plecat, când ai uitat. Abia acum simți că lipsește ceva. Dar nu știi ce. Paharele se golesc, țigările se sting. Atât ți-a rămas. De ce? Nici tu nu știi.
Ai vrea să te întorci, poate cu un an în urmă, poate cu mai puțin, poate ..nici nu știi când ai vrea să te întorci. Dar știi un lucru. Vrei să iei totul de la capăt, sau nu, să lași totul în urmă, să închizi pentru totdeauna capitolul ăsta, capitolul în care fața cea bleagă pierde tot ce avea.. și..să începi un altul, un capitol în care aceeași fața găsește puterea de a-și reconstrui lumea, de a pune cărămidă peste cărămidă și de a-și forma propriul castel, plin de vise împlinite, plin de persoane dragi și răsunând a veselie. Și vrei să închizi cu un lacăt imens cufărul cu frică, tristețe, dezamăgire, ură. Să-l închizi bine, așa încât niciodată să nu se mai deschidă. Acum vor există doar zâmbete, curaj, iubire. Și ai găsit un lucru pe care vrei să-l păstrezi. Era micuț, ascuns în fum, departe de tot. Poftă de viață. Abia acum observi, e un diamant prețios care strălucește, și cu cât zâmbești mai mult, cu atât prinde culori cât mai vii, mai intense, și parcă, dintr-un lucru atât de micuț, acum strălucirea lui a umplut toată încăperea. Abia acum că ai închis cufărul îți dai seama de ce nu ai văzut diamantul până acum. Nici nu puteai. Era înconjurat de mult prea multe lucruri urâte.
Ei, ce zici? E mai bine acum? Da, cu siguranță e mai bine. Acum ai găsit motivul pentru care să păstrezi totul plin de culoare. Și anumea€¦ TU! Da, tu. Nu trebuie să faci toate astea pentru nimeni, ci doar pentru tine. Și ai să vezi că dacă TU nu îți pierzi niciodată pofta de viață, o să ai puterea să păstrezi și persoanele dragi lângă tine. Altfel, dacă vei alege să trăiești alături deschizând cufărul cel urât, vei ajunge să pierzi tot, absolut tot, chiar și acele persoane pe care credeai că nu le poți pierde niciodată.
