Ştii acel sentiment,
când tot ce vrei e doar să mergi acasă, să intrii în camera ta, să închizi uşa
şi să te trânteşti în pat?
Doar laşi totul să
iasă la suprafaţă, te descarci de sentimentul acela al disperării.
Eşti obosită.
Obosită de tot.
Obosită de nimic.
Vrei doar o persoană
care să fie acolo pentru tine şi să-ţi spună ca e ok.
Dar niciunul nu va
fii acolo!
Ştii că trebuie să
fii puternică pentru tine, pentru că
nimeni nu poate fii puternic în locul tău.
Dar eşti obosită,
obosită de a fi puternică.
Pentru o singură
dată, ai vrea sa fie uşor.
Să fie simplu.
Să fii ajutată.
Să fii salvată.
Dar ştii că nu vei
fi.
Dar tu încă mai
speri, încă mai ai speranţă.
Şi înca eşti
puternică, şi încă lupţi.
Chiar dacă lupţi cu
lacrimi în ochi.
Da, încă lupţi.
Încă nu te-ai dat
bătută!
Şi asta e cel mai
important lucru. :)
Sunt obosita sa te iubesc...dar continui.
Am obosit sa tot astept iubirea.
Am obosit sa sper,
Am obosit sa-mi fie dor…
Am obosit sa te ador ….
