Când Dragostea este în vizită...

 Mereu am avut câte ceva de învățat de la fiecare bărbat pe care l-am avut, l-am iubit și l-am pierdut sau lăsat în cele din urmă. 

    Am învățat că dragostea nu bate mereu la ușa sufletului tău sau dacă bate te poate prinde cu "masa nepusă" de cele mai multe ori și nu știi dacă asta e de bine sau de rău, însă tu îi deschizi ușa mereu, neștiind cum poate continua povestea.

  Acum că ai poftit dragostea în casa ta, cu ce o servești ? O inviți să ia un loc în living, cea mai importantă cameră a casei tale, și o lași să aștepte. Te gândești ce să îi oferi în timpul acesta. Ai vrea să îi oferi totul, totul însemnând tot ce ai tu mai bun de dat. I-ai oferi pentru început o cafea cu vorbe calde,cu zâmbete dulci ca laptele și mierea să-i îndulcească și să-i estompeze gustul amărui lăsat în urmă.Dar dacă nu îi place cafeaua așa cum îți place ție? Mai bine i-ai oferi ceva de mâncare, ceva care să-i umple golul din interior și să-i stăpânească simțurile, cumva. Te gândești să-i pregătești ceva simplu, dar care să fie pe gustul ei.

    Aprinzi focul și începi prin punerea la fiert a sufletului tău, căci când pui suflet în ceva nu are cum să nu iasă bine, așa te gândești de fiecare dată, dar nu conștientizezi faptul că, în final, sufletul tău nu poate fi apreciat de oricine. 

 Focul se mărește treptat, începi să tremuri și să te gândești dacă e bine ceea ce faci, iar când sufletul dă în clocot, se curăță de vicii până ajunge la starea de compromis. Pe parcurs se adaugă toate ingredientele pentru un gust aromat și nu unul monoton, cum ar fi : 

• 1 inimă întreagă
• 3 kg de vorbe dulci
• 2 sticluțe de sărutări aromate
• 1,5 kg de respect și înțelegere
• 50 g de gelozie
• 2 plicuri de promisiuni
• 250 g de încredere
• contradicții și certuri după gust.

    Preparatul e gata atunci când contradictiile și gelozia sunt neutralizate și rămâne doar o aromă inedită de dragoste. Cel mai important este să nu uiți faptul că dacă vrei să devii un bucătar al iubirii, te-aș sfătui ca atunci când gătești să  adaugi fidelitate și încredere. În cazul în care îți scapă câteva minciuni în cratiță, pentru a evita un gust amar, presărați câteva cuvinte de iertare și vreo 2 declarații de dragoste.

  Preparatul este gata și mergi să-l savurezi împreună cu musafirul sufletului tău, dar ca totul să fie perfect ți-ai dori să vă îmbătați cu iubire sau altfel spus cu cel mai bun vin. Și știi care e cel mai bun vin ? Acel vin să te văd, vin să te iubesc, vin să te am, vin să te iau și vin să fim împreună pentru totdeauna. 

  Dragostea te privește și așteptă timidă să îi presari și câteva cuvinte cu vanilie sau caramel sau cuvinte cu sare și piper care să încingă și mai mult atmosfera. Incepi sa-i povestesti despre cel care te servea mereu cu promisiuni de ciocolată, care îți făcea lumea doar lapte și miere, care atunci când era cu tine nu mai avea nevoie de RedBull căci tu erai pentru el cel mai bun energizat, care îți spunea mereu că tu ești mai dulce decât toată gama de la Nestle și că lângă el și norii păreau făcuți din vată de zahăr. Erai fericită !

   Apoi îi povestești despre cel care ți-a turnat speranțe în pahar și mai apoi, ai rămas surprinsă de faptul că s-a evaporat lăsând în urma sa doar o tăcere neînțeleasă. Acum ești tristă, dar tristetea se alungă cu ceva dulce și începi să prepari cu multă pasiune. 

    Nici o rețetă nu este perfectă, dar știi că încă mulți mai caută și acum acea rețetă de succes,  de aceea te gândești să faci ceva unic, ceva gustos, ceva extraordinar pentru care să merite să te lingi pe degete. Deschizi totuși dicționarul gastronomic al iubirii și găsești la pagina fericirii, o rețetă de succes pe care încerci să o modelezi după poftele inimii tale. Te apuci de treabă, dar întâi te gândești că desertul tău merită un nume și astfel va purta numele musafirul tău : Dragostea.     

      Afli că Dragostea este o prăjitură însiropată în esență de iubire, zâmbete, încredere, fericire și vis.  Totusi, uneori când muști prea cu poftă din această prăjitură plină de cremă dulce, gustul dulce poate deveni amărui dacă nu ești atent la marginile puțin prea coapte sau poate chiar arse ale blatului. Oricum, într-un final, dragostea va fi iar dulce chiar dacă s-a întâmplat  ca în timp ce o savurai să înghiți și bucăți mai tari sau fără gust. Poate că prăjitura ce ai mâncat-o deja nu a fost atât de aromată pe cât de mult îți doreai să fie, dar nu-i nimic, va veni și timpul să guști dintr-o delicatesă unică, pregătită doar pentru tine: dragostea ta.

 Cafeaua s-a băut, mâncarea s-a terminat, regretele au rămas la fundul sticlelor de vin, iar Dragostea e pe cale să plece din casa ta.

 Tu ce faci acum : o lași să plece sau o convingi să mai rămână ? 

Ești omul meu preferat dintre toți oamenii pe care îi cunosc !

Viața ne aduce în cale fel și fel de oameni, de multe ori cei mai neașteptați, în cele mai neașteptate moduri și în cele mai neașteptate circumstanțe, dar cum se spune: oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Așa o fi?

Întâlnim oameni care ne ajută să fim pozitivi, care ne motivează și care ne ambiționează, dar și oameni care ne descurajează, care ne pun piedici. Întâlnim oameni de care ajungem să depindem sufletește, dar pe care îî pierdem într-o clipă, ceea ce ne face să căutam disperați alți oameni cu care să-i înlocuim. Întâlnim oameni care ne fac promisiuni și care ne fac să visăm, dar care nu ne oferă nimic și care doar ne fac să așteptăm zadarnic irosindu-ne timpul, sentimentele și visele, iar într-o zi ne abandonează lăsând în urma lor tristețe, durere și dezamăgire. Întâlnim oameni care trăiesc pentru noi și care ne fac foarte fericiți, oferindu-ne toată dragostea lor, dar și oameni care trăiesc doar pentru ei și care nu fac altceva decât să ne folosească în scopurile lor, pentru a ajunge acolo unde își doresc.

Sunt oameni care intră în viața noastră pentru a ne reda încrederea, amintindu-ne că în spatele măștilor cu care ne-a împovărat răutatea lumii, se ascund niște ființe minunate. Întâlnim oameni care ne oferă amintiri minunate la care apelăm atunci când nu mai avem nimic, dar și oameni a căror amintire doar deschide răni încă sângerânde ale sufletului. Întâlnim și oameni care ne mint, care ne rănesc, oameni răi și egoiști, dar și oameni care ne vindecă toate rănile doar cu un zâmbet dăruit din toată inima. Întâlnim fel și fel de oameni … Oameni pe care-i iubim, oameni pe care-i urâm, oameni pe care-i uităm și oameni care ne vor locui în suflet toată viața.

Te-am întâlnit pe tine exact când nu mă așteptam, unde nu mă așteptam. Te-am întâlnit pe tine, omul care mi-a redat încrederea în mine, mi-a readus zâmbetul pe buze,  care m-a făcut să ofer totul, fără vreau să primesc nimic în schimb. Te-am întâlnit pe tine, omul care m-a făcut să plâng, să râd, să iert, să uit, să visez, să cânt, să dansez, să zâmbesc, să iubesc …  omul pe care l-aș alege dintr-o mie de oameni.

Ești omul de care am nevoie acum și pentru totdeauna. Ești omul care și-a pus amprenta pe inima mea și nimeni nu o poate scoate de acolo. Ești omul care are un loc în sufletul meu orice s-ar întâmpla. Înțelegi acum ? Ești omul meu și numai al meu.

 Ești omul meu preferat dintre toți oamenii pe care îi cunosc !

Când sufletul vorbeste, ai suficientă putere să-l asculţi?

Trăim într-o societate în care iubirea stă frumos aranjată pe rafturile magazinelor scumpe, iar “te iubesc” a devenit atât de ieftin şi comun încât e spus chiar şi după un one-night stand  in locul unui ”la revedere,nu o sa ne mai vedem niciodata”. Majoritatea şi-a batut joc şi îşi bate joc în continuare de dragostea asta, iar minoritatea e compusă din câteva cupluri care incă se mai iubesc sincer şi oameni singuri care încă mai cred într-o schimbare privindu-le. Aşa că, scuză-mă pentru că mi am luat măsuri de precauţie bazate pe multă nepăsare pentru a mă feri de oameni care caută în dex semnificaţia cuvântului dragoste. Judecă-mă pentru ce am devenit. Eu măcar nu îmi voi bate joc niciodată de oamenii care mă vor iubi, ci doar mă voi păzi de cei care se prefac că ar fi capabili să o facă vreodată. Atunci când realizezi cât valorezi, eşti conştient de ceea ce meriţi şi nu te mulţumeşti cu mai puţin. Comportă-te cu oamenii după cum se comportă ei cu tine, nu după cum ai vrea tu să se comporte pentru că în ziua de azi puţini mai sunt cei care iau în considerare proverbul ”ce tie nu iti place, altuia nu-i face”.

 Mă intreb, oare tu te vei schimba vreodată ? Nu cred ..prea te-ai supus mereu majorităţii…

Urăsc dorul

Urăsc dorul. 
Cu toată inima mea, eu urăsc dorul. Ştiu că sună banal, ştiu cât de banal sună. 
Dar urăsc dorul şi tot ce aduce cu el. 
Ce mai vrea de la mine? Ce mai vor gândurile cu tine de la mine? Ce mai vrei tu de la mine? 
Ţi-ai lăsat, parşiv, demonii în mine. 
Ce mai vrea dorul să fac şi să dau? Câte lacrimi mai vor gândurile cu tine să mai vărs? Ce mai vrei tu, demon, de la mine? 
Mă doare capul, ochii, inima, sufletul şi până şi spiritul. Se învârt toate, hipnotizate, în jurul dorului de tine.
Iar tu? 
Tu razi hapsân, cu gura până la urechi. Te bucuri de show-ul asta superb.
De cum îmi plâng nopţile şi zilele, de cum binele tău e răul meu, de cum toate mă macină şi…doar tu mă poţi salva.
Da, doar tu. Tu, demon, tu. De ce doar tu?
De ce nu o pot face singură? O fi că încă îmi ai inima? Sau poate şi doar o bucată din ea?
Şi, Doamne, ce-aş mai vrea să te urăsc. Cu toată inima aş făce-o. Dar…mă gândesc la ochii tăi şi plâng, mă gândesc la buzele tale şi mă ia dorul, mă gândesc la nopţile petrecute făcând dragoste şi mă topesc de durere.
Iar tu?
Tu eşti fericit, demone. Eşti fericit cu noua-ţi iubire, eşti fericit cu tristeţea mea.
Ce-ţi pasă ţie? Că doar…
Doar…
Cine sunt eu pentru tine?
Nimeni...

Dacă azi ...

        Dacă azi ar fi ultima dată când pe buze mi-ar ieși cuvântul ”noi”, spune-mi, ce ai vrea să auzi? 
Cât te-am iubit? sau dacă te mai iubesc? Cât m-ai rănit, cât te-am rănit sau dacă e ceva care să regret?
        Dacă azi ar fi ultima dată când m-ai putea atinge ca și cum aș fi încă a ta, spune-mi, ai fi însetat după trupul meu sau dornic să-mi mângâi, pentru ultima oară, sufletul? 
         Dacă azi ar fi ultima dată când m-ai vedea, ai avea curaj să faci, să spui, să mă privești așa cum n-ai avut curajul niciodată?

         Nu mai avem nimic unul pentru celălalt. Nimic de dat, nimic de luat. Doar de uitat. Am transformat prea repede iubirea, din ceva special, într-un trecut banal ...

          Ne privim ca doi străini care, necunoscându-se, nu pot schimba nicio vorbă. Te privesc și nu mai regăsesc nimic din acel bărbat pe care odată l-am iubit...

          Nu-ți va fi dor de felul în care te privea? De ochii ei care, fără cuvinte, îți vorbeau despre iubire, încredere și „ ești sufletul meu”? N-o să-ți lipsească acel zâmbet pe care doar prezența ta putea să i-l pună pe buze? N-o să-ți lipsească ea, fata pe care ai iubit-o cândva, dar pe care ai transformat-o în ceva ce nu mai poți iubi?

        O vei întâlni întâmplător și, luptând cu sufletul tău, îi vei spune ”Îmi doream să rămâi aceeași pe care o cunoșteam..”  Și atunci când o vei vrea înapoi , când vei dori din nou să fie doar a ta , să-ți amintești când i-ai spus   să încerce un drum fără tine .. 
Într-o zi, îți va fi dor de ceea ce a fost și vei urî ființa aceea cu privirea goală în care ai transformat-o. Iar altcineva va învăța s-o iubească.. din nou ..

”Cel mai mare laș este acel bărbat care trezește sentimente de iubire într-o femeie pe care nu are nici cea mai mică intenție să o iubească.”

Nu primul conteaza, ci ultimul

 Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero.
           Să te îndrăgostești de fiecare dată fără frică. Să te lași curtată, admirată, iubită, planșă, detestată. Asta e jocul fascinant al dragostei care te face să te simți vie.
           Mă gândesc că multe dintre deciziile unei fete țin și de educația primită acasă. Dacă părinții o să-ți repete că primul trebuie să fie și ultimul, până la urmă așa o să crezi și tu. Nu vreau să condamn această idee.            Numai că mama mi-a zis că nu primul contează, ci ULTIMUL..

Regrete

 Și spuneai că n-ai regrete..că nu își au niciun rost.. Și din nou te mințeai.. Chiar nu ai niciun regret? 

           Îți aprinzi o țigară și privești cum arde, privești cum se împrăștie fumul în aer. Așa ai crezut, că nu ai regrete. Dar parcă, privind cum încet încet țigara se micșorează, fumul dispare iar la final rămâne doar scrum, îți dai seama de ceva. N-ai apucat să tragi suficient, așa că s-a stins. N-ai apucat să faci ce trebuia, așa că ai pierdut. Ai lăsat totul în voia sorții. N-ai fost atentă când ai greșit, când ai plecat, când ai uitat. Abia acum simți că lipsește ceva. Dar nu știi ce. Paharele se golesc, țigările se sting. Atât ți-a rămas. De ce? Nici tu nu știi.
          Ai vrea să te întorci, poate cu un an în urmă, poate cu mai puțin, poate ..nici nu știi când ai vrea să te întorci. Dar știi un lucru. Vrei să iei totul de la capăt, sau nu, să lași totul în urmă, să închizi pentru totdeauna capitolul ăsta, capitolul în care fața cea bleagă pierde tot ce avea.. și..să începi un altul, un capitol în care aceeași fața găsește puterea de a-și reconstrui lumea, de a pune cărămidă peste cărămidă și de a-și forma propriul castel, plin de vise împlinite, plin de persoane dragi și răsunând a veselie. Și vrei să închizi cu un lacăt imens cufărul cu frică, tristețe, dezamăgire, ură. Să-l închizi bine, așa încât niciodată să nu se mai deschidă. Acum vor există doar zâmbete, curaj, iubire. Și ai găsit un lucru pe care vrei să-l păstrezi. Era micuț, ascuns în fum, departe de tot. Poftă de viață. Abia acum observi, e un diamant prețios care strălucește, și cu cât zâmbești mai mult, cu atât prinde culori cât mai vii, mai intense, și parcă, dintr-un lucru atât de micuț, acum strălucirea lui a umplut toată încăperea. Abia acum că ai închis cufărul îți dai seama de ce nu ai văzut diamantul până acum. Nici nu puteai. Era înconjurat de mult prea multe lucruri urâte.

                   Ei, ce zici? E mai bine acum? Da, cu siguranță e mai bine. Acum ai găsit motivul pentru care să păstrezi totul plin de culoare. Și anumea€¦ TU! Da, tu. Nu trebuie să faci toate astea pentru nimeni, ci doar pentru tine. Și ai să vezi că dacă TU nu îți pierzi niciodată pofta de viață, o să ai puterea să păstrezi și persoanele dragi lângă tine. Altfel, dacă vei alege să trăiești alături deschizând cufărul cel urât, vei ajunge să pierzi tot, absolut tot, chiar și acele persoane pe care credeai că nu le poți pierde niciodată. 

A doua șansă

 Probabil că am să rămân doar acea nebună pentru el, așa cum și el o să rămână mereu doar acel bărbat pentru mine. 

  

 Și într-un final, mereu o să regretăm doar acele șanse pe care nu le-am oferit unui om și acele șanse pe care nu le-am fructificat când ne-au fost oferite în dar ! 

  Am înțeles că unii nu merită o a doua șansă, nu merită să fie iertați, nu merită să-i mai iubești după ce te rănesc. N-ai de unde să știi dacă cel care îți cere iertare merită să fie iertat sau nu. Când un om regretă sau cel puțin spune că regretă ceea ce a făcut, face promisiuni pe care le crezi, dar uneori ele sunt deșarte.

  Când acorzi cuiva o a doua șansă, de fapt încerci să răscolești în tine, în supărările și principiile tale ce încep cu „niciodată” și să găsești puteri să ierți.

      Cu toții avem povești pe care nu le vom spune niciodată. Cred că fiecare dintre noi caută pe cineva să iubească ! Atunci când crezi în lucrurile bune, ele chiar se întâmplă. 

      Uităm acele clipe când în fiecare zi zâmbeam fără motiv, când rădeam din orice și oricum fără să ținem cont că cineva anume e lângă noi sau nu. 

       Spunem că suntem mulțumiți. Spunem că uneori suntem fericiți atunci când nu știm cum arată altă fericire.  

            Cred cu tărie că unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care un om poate să-l trăiască este acel sentiment când privește la zâmbetul de pe chipul omului de lângă el și știe că acel zâmbet e doar din €"vina” lui.